No comments yet

Oare tinerii din ziua de azi sunt indeajuns de responsabili?

Iata o intrebare pe care si-o pun frecvent parintii de astazi.
Deoarece tinerii de astazi par sa aiba reputatia de a fi cu mult mai putin responsabili decat tinerii generatiilor anterioare.

De cate ori nu auzim urmatoarele plangeri venind din partea parintilor:
“Cand te vei maturiza si tu? Eu la varsta ta,lucram deja!”
“Ma intreb incontro se indreapta tinerii din ziua de azi! Nu ii intereseaza nimic serios! Nu vor decat sa se joace cu jocurile lor video!”
“Ce o sa ma fac cu copilul meu? Are doar 15 ani si nu mai vrea sa mearga la scoala! A devenit un lenes!”
“Fiica mea de 16 ani nu stie nici macar sa gateasca sau sa faca curatenie! Eu ,la 10 ani, faceam toate lucrurile astea!”
“Pe fiica mea nu o intereseaza decat baietii si muzica pe care o asculta atat de tare ca ne sparge timpanele! Si eu ,care am sperat sa am o fiica care sa devina cineva. La ce viitor sa ma astept de la ea?”
“Sunt permanent nelinistita! Fiicele mele adolescente se drogheaza, si cred ca este de neconceput faptul ca sistemul permite ca aceste lucruri sa se intample!”
“Cum se face ca tinerii din ziua de astazi sunt atat de nepoliticosi ? Pe timpul meu, niciodata noi nu am fi indraznit sa le vorbim astfel parintilor nostrii!”
“Tinerii din ziua de astazi habar nu au sa economiseasca ! Cum vor putea ei sa isi intemeieze o familie?”
Sunt convinsa ca aceasta lista de plangeri ar putea continua cu usurinta.

Le punem multe in carca acestor bieti adolescenti! Plangerile de mai sus vin din partea unor parinti care nu inteleg notiunea de responsabilitate, acesta fiind principalul motiv pentru care intampina atat de multe dificultati cu copiii lor.
Tinerii de astazi vor sa isi asume responsabilitatea vietilor lor inca de foarte devreme. La doi ani deja, copilul vrea sa se imbrace singur, sa manance singur etc. Parintii ii spun insa ca este prea mic. Si iata cum foarte multe probleme traite in adolescenta isi au radacinile in copilarie. Copilul se simte lezat , nu se simte respectat. Trebuie sa ne amintim ca in ziua de azi copiii au nevoi diferite.

Iata, in ordinea importantei, lista nevoilor copiilor traditionali:

      1. Siguranta
      2. Afectiunea
      3. Comunicarea
      4. Respectul

Cand vorbim despre copiii noi, aceasta ordine este inversata:

      1. Respect
      2. Comunicare
      3. Afectiune
      4. Siguranta

Cu niste parinti care vor sa dirijeze totul, copiii de astazi sunt mereu frustrati. Parintii fac in general exact contrariul a ceea ce ar trebui sa faca pentru a isi pregati copiii sa zboare cu propriile lor aripi.

Daca acesti parinti ar fi mai constienti de notiunea de responsabilitate, tinerii zilelor noastre ar putea sa zboare cu propriile lor aripi mult mai devreme decat o faceau tinerii de altadata.

Din pacate doar o mica parte reusesc deoarece foarte putini parinti cunosc legea responsabilitatii.
Pentru ca un copil sa devina un adult responsabil, trebuie sa invete asta de undeva. In general, notiunea de responsabilitate a fost invatata de la parintii sai, mai ales de la parintele de acelasi sex cu el.

Care este adevarata responsabilitate a unui parinte?
Parintele are datoria sa se ocupe de nevoile materiale ale copilului pana cand el atinge varsta de 17 ani. Nu vorbesc aici despre capricii sau dorinte ci despre indeplinirea unor nevoi, aceasta in conditiile in care parintele isi respecta si propriile sale limite.

 Parintele are datoria sa isi priveasca copilul ca pe o fiinta care a ales sa revina pe acest pamant , din aceasta alegere facand parte si parintii sai. Parintii trebuie sa inceteze sa creada ca acest copil nu stie nimic si nu poate nimic. Are datoria sa respecte capacitatile copilului permitandu-I sa traiasca diferite experiente. Este momentul ca parintele sa inceteze sa decida totul pentru copilul sau inca de la o varsta frageda. Exemplu: Sa decida ce haine va imbraca, ce anume va manca, cine trebuie sa fie prietenii sai, studiile pe care le va face etc. Parintele are datoria sa se opreasca din a mai proiecta asupra copilului sau propriile dorinte nerealizate sau neimplinite. Exemplu: “Copilul meu nu va suferi ca mine , o sa ii ofer tot ceea ce nu am avut eu”.

 Parintele are datoria sa isi invete copilul ce inseamna notiunea de responsabilitate prin propriul exemplu, respectiv intelegerea faptului ca orice fiinta umana trebuie sa isi asume consecintele propriilor alegeri si decizii. Nu exista o alta persoana pe acest pamant care sa poata fi responsabila de actiunile altcuiva. De asemenea, parintele va inceta sa se simta vinovat cand nu este asa. Fiecare persoana recolteaza ceea ce a semanat.

 Parintele trebuie sa se serveasca de copilul sau pentru a se cunoaste pe el insusi prin intermediul lui; el poate astfel sa devina constient de ceea ce nu accepta la sine insusi. De fiecare data cand un acopil isi face parintele sa reactioneze, este deoarece universul foloseste acest mijloc sau acest incident pentru a-l ajuta pe parinte sa devina constient de faptul ca nu isi da dreptul sa aiba in mod deschis atitudinea pe care o judeca a fi deranjanta la copilul sau. Parintele se controleaza, deci el va trai furie atunci cand isi vede copilul indraznind sa faca acel lucru.

Parintele poate sa invete sa iubeasca mai mult prin intermediul copilului sau. A iubi inseamna “sa dai celuilalt dreptul sa fie ceea ce vrea sa fie, sa il accepti in opiniile sale”. Cum ar putea un copil sa comunice cand parintele sau vrea sa aiba tot timpul dreptate ? Cum poate el sa invete sa isi exprime emotiile cand nu I se da dreptul sa fie negativ, sa isi traiasca furiile, sa planga ? Cum poate el sa invete sa simta daca ,imediat ce marturiseste ca are o teama , parintele ii spune: “ Dar nu ai dreptate, iti faci griji degeaba” sau” nu trebuie sa iti fie frica de asta” sau “ ti-e frica degeaba!”.

 Parintele trebuie sa invete sa fie autentic cu copilul sau. Trebuie sa isi exprime cu sinceritate nelinistile, indoielile, ezitarile, sperantele, asteptarile, limitele, precizand in acelasi timp ca nu copilul este responsabil de acestea. A fi autentic cu un copil presupune in primul rand sa fii autentic cu tine insuti.
Cand un copil traieste acest gen de relatie cu parintii sai, ii este foarte usor sa devina autonom si sa isi asume responsabilitatea propriei vieti in momentul in care decide ca a venit momentul sa parasesaca caminul parintilor sai.
Daca parintii sunt posesivi, controlanti, nerespectuosi fata de copilul lor, acest copil va avea dificultati in a-si asuma responsabilitatea . De ce ? Pentru ca inca de foarte tanar, invata de la parintii lui ca el nu este in stare sa gandeasca sau sa actioneze pentru el insusi. I se spune fara incetare ce si cum sa faca si sa nu faca , cum sa fie sau sa nu fie fata de parintii sai si mai tarziu fata de alti adulti.

Acesti parinti sunt primii care se plang despre cat de greu este sa fii parinte, ca sunt nerabdatori ca adolescentul lor sa fie suficient de matur ca sa zboare cu propriile aripi! Spun asta, dar comportamentul lor este contrar.
In lumea animala intalnim cele mai bune exemple de parinti responsabili. De exemplu : Mama pasare, dupa ce si-a hranit bine puii, decide, cand vine momentul potrivit, sa ii scoata afara din cuib, iata deci cum mica pasare zboara cu propriile aripi .
Tanarul care nu paraseste casa parintilor sai la momentul oportun este in general retinut de unul dintre parintii sai deoarece acesta nu este inca pregatit sa il lase sa plece. Gestul trebuie sa vina intai de la parinte, astfel copilul il va urma.

Este deci imperios necesar , pentru un parinte care vrea sa isi ajute copilul sa zboare cu propriile lui aripi, sa decida ca de acum inainte sa isi asume responsabilitatea propriei lui vieti si sa inceteze sa creada ca este responsabil pentru fericirea sau nefericirea copilului sau. Dupa ce i-a expus copilului sau consecintele posibile ale alegerilor sale, parintele este dator sa isi lase copilul sa isi traiasca propriile lui experiente. Astfel, acest parinte isi dezvolta capacitatea de a iubi neconditionat , mai ales atunci cand nu este de acord cu alegerile copilului sau.

Aceasta relatie de prietenie intre parinte si copil, este posibila doar atunci cand si parintele este pregatit sa isi puna intrebari despre el insusi. Parintele trebuie sa fie atat de deschis incat sa constate ca unele din valorile care i-au servit ca educatie nu sunt potrivite si adaptate nevoilor tinerilor din ziua de astazi. A face “curatenie” la acest nivel este foarte important daca parintele isi doreste sa mentina o legatura de comunicare deschisa, autentica si satisfacatoare.

Lise Bourbeau
Fondatoarea scolii ASCULTA-TI CORPUL INTERNATIONAL
www.ecoutetoncorps.com
info@ecoutetoncorps.com

 

Comments are closed.