Atunci cand vorbim despre fapte, situatii sau intamplari, ceea ce se petrece de fapt , oricare ar fi situatia in cauza , fiecare persoana care o observa  o interpreteaza in propriul mod. Iar acest lucru constituie una din principalele surse de conflict intre oameni, fie ca vorbim despre partea personala sau despre cea profesionala din viata.

In realitate, ceea ce  ne deranjeaza sau ne face sa ne simtim rau este o urmare a ceea ce adaugam unor situatii prin interpretarea pe care le-o dam.

Sa luam exemplul unui proprietar de companie care isi anunta cei 30 de angajati ca s-a decis sa inchida compania in  doua saptamani.  Decizia lui este un fapt, o realitate. Credeti ca cei 30 de angajati vor reactiona in acelasi fel? Cu siguranta nu.

Unul dintre ei ar putea sa spuna : “ Ei bine, tot mi-am dorit sa pornesc propria mea afacere si nu am avut curajul sa o fac . Acum se pare ca primesc mesajul ca e timpul sa imi realizez visul.”

Un alt angajat se poate simti devastat, pentru ca se gandeste ca la cei 50 de ani ai lui nu isi va mai gasi alta slujba.

Un al treilea poate sa traiasca o mare suparare si chiar sa-si urasca seful pentru ca a asteptat pana in ultimul moment  sa isi anunte decizia. Poate sa creada ca dupa ce si-a dedicat 20 de ani din viata acestei companii, fiind cel mai vechi dintre angajati, ar fi trebuit sa fie anuntat inaintea celorlalti.

Acum  sa luam un exemplu de natura personala. Un barbat care ii spune sotiei lui ca inca nu a gustat o friptura la fel de buna ca cea  pregatita de mama lui, atat de speciala este reteta mamei. Sotia se enerveaza imediat si riposteaza : “ Asa , deci asa stau lucrurile. Spune-mi direct ca nu sunt o bucatareasa buna, nu ma lua cu ocolisuri. Daca tot am ajuns aici, poti foarte bine sa imi spui si ca nu ma iubesti la fel de mult ca pe mama ta.” Bietul om nu i-a spus de fapt in nici un moment sotiei lui ca nu este o bucatareasa buna sau ca isi iubeste mama mai mult decat pe ea.

Iata doua exemple de interpretari pe care le intalnim fecvent.

Din pacate, ceea ce se intampla este ca majoritatea oamenilor nu realizeaza ca deranjul lor este tocmai rezultatul  propriei lor interpretari. Nu pot sa renunte la interpretarea lor pentru ca sunt convinsi ca aceasta este adevarul. In realitate, nu este adevarul cel de care se agata, si credinta in interpretarea lor.

In exemplul de mai sus, oare sotia detine adevarul? Desigur ca nu, dar din punctul ei de vedere, ea crede cu sinceritate ca asa stau lucrurile. Mai mult, e posibil ca daca i-ar impartasi unei prietene remarcile sotului ei  ar transmite ceva foarte diferit de cuvintele sotului.

De aceea este intotdeauna intelept sa va opriti imediat  ce realizati ca experimentati emotii negative ca vinovatia, dezamagirea, supareare sau frica.  Sa va dati timp sa respirati adanc de cateva ori si sa incercati sa redeveniti centrati. Simplul fapt de a sti si de a va aminti  ca aceste emotii sunt o consecinta a interpretarii pe care ati dat-o unui fapt, unei  situatii, va va ajuta sa va acordati cateva momente in care sa va intrebati in ce alt mod ati putea interpreta  situatia respectiva.  Ce ar fi putut sa o motiveze pe cealalta persoana? Procedand astfel, veti trai experientele din viata cu inima si nu cu mintea, unde se afla ego-ul care se distreaza pe socoteala voastra.

In primul exemplu, daca va puneti in situatia sefului, veti putea deduce usor ca avea motive intemeiate sa nu isi informeze echipa mai devreme. In afara de asta, avea tot dreptul sa procedeze cum crede de cuviinta cu propria lui companie. Cand a luat decizia, nu era intentia lui sa le spuna angajatilor lui ca nu sunt buni sau ca nu apreciaza dedicarea si serviciile lor. Ci doar isi asculta propriile nevoi.  Puteti vedea si ca o astfel de decizie nu e usor de luat . Din moment ce este imposibil sa faci pe plac tuturor, nu ar fi gasit niciodata o solutie care sa functioneze pentru toti angajatii. Singura solutie pe care o putea gasi era cea care functioneaza pentru el, fiind si  singura pe care o poate gestiona.

In al doilea exemplu, sunt sigura ca o data supararea trecuta, femeia isi va da seama ca sotul ei nu i-a spus niciodata ceea ce credea ea. Mai mult, el are dreptul sa prefere friptura mamei. Gusturile nu se discuta. Cand ea ii spune sotului ei despre vecinul lor care este atat de meticulos si care are tot timpul garajul ordonat ( stiind ca in cazul sotului ei se intampla exact contrariul)  ea ii spune ca nu il iubeste sau ca ii place mai mult modul de a-si pastra garajul al vecinului lor?

Haideti deci, sa incercam sa fim mai constienti de interpretarile pe care le dam la tot ceea ce se intampla in jurul nostru. Putem astfel sa evitam o multime de conflicte si de emotii negative.

Sa incetam sa ne mai alimentam frica de a nu fi iubiti sau frica de a nu fi perfecti.

Sursa

Lise Bourbeau