Sau despre cum relationam cu ceilalti. Si din nou despre acceptare. A celorlati.

Oamenii au nevoie sa relationeze cu ceilalti pentru a se simti impliniti. Din pacate, lupte inconstiente isi fac loc in relatiile lor, ce duc la deteriorarea relatiilor si in final la afectarea acestora.

Ca sa intelegem cum se intampla asta si cum relationam in general e suficient sa punem intrebarea “Ce ti-ar place sa schimbi la ceilalti?” pentru ca, fie insotite de zambete, grimase sau oftaturi sa apara raspunsuri de gen: “Mi-ar place ca sotul/ sotia sa fie mai atent cu mine”, “ As vrea ca mama mea sa nu ma mai bata atat la cap”, “ Copilul meu sa fie mai cuminte”, “ Seful meu sa fie mai intelegator” sau “Colegii mei sa fie mai competenti”

Tot ceea ce, conform sistemului nostru de valori nu e ”bine”. Doar ca tocmai aici apare problema: e sistemul nostru de valori.  In relatie cu noi insine sntem siguri ca ceea credem noi e adevarat – de aici si notiunile de bine si rau, iar in relatie cu ceilalti, ceea ce credem noi e mai bine decat ceea ce cred ceilalti. Ceea ce ne duce la a vrea sa ii schimbam pe ceilalti.

Facem asta pentru ca am invatat sa definim si sa intelegem iubirea prin ceea ce ne aduce iubirea. Cautam parteneri pentru ceea ce pot sa aduca in relatie, nu pentru ceea ce sunt cu adevarat. Lucru ce ne face sa avem asteptari de la ceilalti.

Cum stim ca avem asteptari, ca vrem sa ii schimbam pe ceilalti? Cand ii acuzam de ceva. Cand ii invinovatim. Cand ii consideram responsabili pe altii de fericirea noastra, cand de fapt noi suntem singurii responsabili de asta. Sau cand ne simtim noi responsabili de fericirea celor din jur, cand de fapt avem nevoie sa le dam dreptul sa fie responsabili de fericirea lor.

Insa dorinta de a-i schimba pe ceilalti nu ne aduce intotdeauna rezultatul dorit. De fapt, ceea ce ajungem sa constatam este ca cu cat incercam mai mult sa ii schimbam pe ceilalti, cu atat ei se schimba mai putin. Pentru ca nu asta e calea.

Calea e si de aceasta data acceptarea. Sa invatam sa ne acceptam pe noi si sa ii acceptam pe ceilalti asa cum sunt, fara sa ii invinuim.

Cum putem ajunge sa facem asta?

Devenind constienti de dificultatile pe care le avem in relatia cu ceilalti. Invatand sa ne angajam si sa ne dezangajam. Prin a ne intoarce privirea catre interiorul nostru, renuntand la asteptari. Prin a identifica fricile care ne impiedica sa ii acceptam neconditionat pe ceilalti.

Toate aceste lucruri le veti experimenta in cadrul atelierului “A fi bine cu ceilalti” – partea a doua din cadrul atelierului “A fi bine”, prin dobandirea unor instrumente usor de aplicat in viata de zi cu zi.

In final, va provocam la un altfel de mod de a defini o relatie: “Ceea ce este continut in interiorul unei fiinte. A-i acorda dreptul de a ne cunoaste si de a fi o sursa de schimbare pentru noi.”; si la un alt mod de a-i vedea pe cei din jurul nostru: “Ceilalti sunt prezenti in viata noastra pentru a ne ajuta sa ne cunoastem si sa descoperim ceea ce nu acceptam la noi insine”

Iar invitatia ramane. Nici sa  credeti, nici sa nu credeti. Experimentati.