No comments yet

Dupa constientizare, urmatorul pas e acceptarea

Dintre etapele schimbarii autentice, constientizare – acceptare – transformare, acceptarea este notiunea care provoaca cea mai mare rezistenta.

In experienta mea de terapeut, am observat ca exista tendinta in cadrul procesului therapeutic sau a celui de dezvoltare personala, ca dupa constientizare oamenii vor sa treaca direct la schimbare. Imediat dupa ce devin constienti de un aspect, o credinta sau un comportament, apare intrebarea ”Si ce fac cu asta?” Imi propun in cele de mai jos sa raspund la aceasta intrebare.

Cu ideea de constientizare, ne impacam cu totii. Insa nu e suficient sa constientizam. Ca sa putem ajunge la etapa transformarii, avem nevoie si sa acceptam. Si aici apare rezistenta. Pentru ca ne este teama sa ne acceptam neconditionat.

Ne este teama ca daca acceptam o situatie, ea va persista si va trebui sa traim cu ea toata viata. Nu ne dam seama ca de fapt se intampla exact invers: cand nu ne acceptam, devenim supusi situatiei, pentru ca nimic nu se schimba de fapt, ci doar ajungem sa traim o multime de emotii si de furie impotriva noastra.

De aceea cred ca este important sa intelegem ce inseamna de fapt a accepta, pentru ca acceptarea este esentiala pentru starea noastra de bine.

Exista doua forme de acceptare, care sunt foarte diferite.

Acceptarea mentala, care consta in a fi de acord cu o situatie, a avea aceeasi opinie sau a considera ca un lucru, o situatie, o atitudine, un comportament este acceptabil. Acest tip de acceptare se bazeaza pe memorie, pe ceea ce am invatat in trecut (credinte, experiente etc.) pentru a decide daca acceptam sau nu.

A doua forma este acceptarea spirituala, care se situeaza dincolo de judecata, dincolo de notiunile de bine si rau, este acceptarea neconditionata. Aceasta forma de acceptare inseamna de fapt a observa, a constata o situatie, o atitudine, un comportament fara a emite judecati.

Un comportament sau o situatie sunt traite cu adevarat in armonie cand ne acordam dreptul de a trai atat aspectul pozitiv, cat si aspectul negativ al acestora.

Cand practicam doar acceptarea mentala, bazandu-ne doar pe ceea ce am invatat in trecut, putem ramane incapabili sa acceptam o situatie sau un comportament oarecare pentru ca sincer credem ca nu e corect sau ca este gresit. Asta ne face sa traim multe emotii, mai ales furie si frustrare. Ajungem sa vrem atat de mult sa evitam comportamentele sau situatiile pe care le criticam, incat percepem diferit acel comportament atunci cand e vorba de noi insine.  Ceea ce ne va face ca atunci cand constientizam acele comportamente la noi sa nu ne acordam dreptul de a actiona altfel, adica sa schimbam efectiv, ci mai degraba ajungem sa ne spunem “Pe viitor trebuie sa fiu atent sa nu mai fac asa”. Iar asta inseamna de fapt control.

Constientizarea nu are scopul de a ne schimba. Ideea de a vrea sa te schimbi deoarece ai judecat un comportament, nu duce la nici un rezultat. Aceasta atitudine ne face mai degraba sa fim prizonierii acelui comportament.

Mijlocul care duce la o transformare reala, fara sa fie nevoie de control, este acceptarea spirituala, neconditionata. Sa intelegem faptul ca tot ceea ce experimentam ne ajuta sa devenim constienti de noi insine fara sa ne judecam.

Acceptarea reala inseamna ca atunci cand constatam sau devenim constienti de un aspect care nu ne place, sa ne dam dreptul de a actiona astfel, in loc sa ne spunem: “Pe viitor trebuie sa fiu atent sa nu mai fac asa”.

Cand acceptam la nivel spiritual, neconditionat, avem capacitatea de a da dreptul evenimentelor si oamenilor de a fi ceea ce sunt, de a trai tot felul de experiente fara sa vrem sa schimbam evenimentele, oamenii sau situatiile, chiar cand nu suntem de acord.

Acceptarea de sine neconditionata inseamna sa ne primim pe noi insine cu fricile, limitele, defectele si slabiciunile noastre. Sa ne dam dreptul de a fi asa cum suntem acum, char daca nu suntem perfecti si nu suntem intotdeauna de acord cu anumite comportamente ale noastre, fara sa ne judecam ca find slabi sau in orice alt mod devalorizant.

Adica, sa vedem ca de fapt nu suntem persoane rele doar pentru ca avem anumite comportamente. Sa putem spune ”Ma iubesc suficient pentru a ma respecta si a-mi permite sa…”.  Sa putem renunta la dorinta de a controla, sa dam dovada de respect si de intelegere pentru noi insine, sa ne permitem sa fim umani.

In final, sa intelegem ca schimbarea incepe datorita acestei acceptari.

Iata exercitiul pe care vi-l propun pentru a invata sa va acceptati asa cum sunteti, exercitiu preluat din cartea lui Lise Bourbeau “Asculta-ti corpul in continuare”:

  • Scrieti o lista cu trei aspecte sau comportamente ale voastre pe care va este greu sa le acceptati.
  • In momentul in care constientizati fiecare dintre aceste aspecte, daca reactia voastra este sa nu va iubiti, acordati-va dreptul de a fi ceea ce sunteti timp de cel putin o saptamana, observand si verificand cum va impacati cu acele moduri de a trai.
  • Traiti din plin aceasta etapa.
  • Daca va este greu sa traiti aceasta experienta, intreupeti-o cu altele mai frumoase in saptamana care urmeaza.
  • Continuati procesul timp de cateva saptamani daca este nevoie, pana cand veti fi capabili doar sa va observati, fara sa va judecati, fara sa va criticati, fara sa va simtiti vinovati, fara sa fiti invadati de furie sau sa va condamnati.

Pe scurt, acceptati ceea ce sunteti.

Post a comment